Gata ? Ai obosit se pare… Ti-ai lasat in spate scena, actor desavarsit ce esti…Ai obosit,ti-ai dat masca jos,acum esti mai sincer ca niciodata… Vad dinou ochii-ti adanci stralucind ca doua stele dar de data asta poate nu o mai fac pentru mine… Poate o fac pentru altcineva,altcineva care nu sunt eu,si o iei in brate,si o pui la pieptul tau sa iti auda inima cum bate,inima care candva batea impreuna cu a mea,batea pentru mine… Tu ai fost acela care ma dus pe
culmea fericirii,mai facut sa devin femeie,mai invatat cum e sa iubesc…… si buzele acum iti sunt sarutate de o ea,o straina are parte acum de petalele care candva se deschideau numai pentru mine…Pt o greseala,greseala imensa care am facut-o,mi-am permis sa te pierd asa usor… Am crezut ca pot gasi in bratele altcuiva alinare,ca ma poate altcineva iubii mai mult de cat tine,mai mult ?
Tot timpul era asta problema mea,ca din ce aveam mai mult si mai bun tot timpul mi-am dorit altceva,cand am fost langa tine,as fi vrut sa alerg sa caut ceva nou,palpitant… Dar ce poate fi mai palpitant si mai bun decat dragostea care mi-ai oferit-o ? Acum se pare ca esti doar o amintire pentru mine,trebuie sa accept asta,dar nu stiu daca voi putea,nu stiu daca pot sa te pun acolo in inima mea in acel loc unde sunt amintirile,cand candva ai avut locul special,erai centrul inimii mele,erai unversul in care eu ma rasfatam…
Acum ma pun in patul nostru si el e gol,e rece,e urat… E asa sinistru si asa trist ca perna pe care candva era capul tau,era calda,acum e rece si e udata doar de lacrimile mele pe care nimeni nu le vede. Perna cunoaste toata suferinta mea, ea stie toate secretele mele…Acum ma imbratiseaza noaptea cu intunericul ei, acum ma mangaie razele de luna si dimineata ma saruta soarele. Candva ma trezeam dimineata in bratele tale,ma trezea-i tu cu sarutarile tale, candva erai tu soarele meu… Acum ma trezesc si imi pun iarasi masca, imi serg lacrimile si imi pun un zambet fals, e mai frumos nu ? Acum ascult meodii triste, melodii care imi amintesc de noi doi, orice melodie imi aminteste de noi doi,acum scriu, am devenit scriitoare, suferinta din inima mea mea imi da inspiratie si gandul la noi ma face mare scriitoare,ce ciudat nu ?
Cand eram cu tine si eram fericita nu puteam sa scriu, nu aveam inspiratie,dar acum de ce ?
De ce am inspiratie acum cand sufletul imi plange si inima mi se frange pe zi ce trece. Acum te vreau inapoi, acum imi dau seama ca esti al meu,ca ai fost al meu… Nu am stiut sa apreciez asta si am lasat lumea rea sa intervina intre noi si sa ne desparta. Sa incheiat oare povestea noastra ? Nu stiu ce sa cred, poate sa terminat si nu a fost cu un final fericit, ar fi fost frumos sa se termine altcumva, sau sa nu aibe final pentru ca dragostea adevarata nici nu are final… Am vrut sa incerc sa tin la altcineva, sa iubesc din nou… sa spun altcuiva vorbe ce ti le spuneam tie odata. Am incercat chiar am incercat sa sti… vroiam sa te uit…sa te uit ? Nu stiu cum am putut sa cred asa ceva, cum am crezut ca poate cineva inlocuii mangaierile tale, sarutarile care erau pline de iubire, cum am putut sa cred ca pot sa imbratisez pe altcineva si sa te inlocuiesc cu altcineva. Nu stiu… Poate e devreme pentru asa ceva, inca mai simt mainile tale care ma dezmiarda in miez de noapte, inca sunt proaspete sarutarile tale, si nu le pot sterge.
Sunt ca o amprenta pe buzele mele, pot sa fiu sarutata de altcineva dar amprenta aceea nimeni nu o va sterge. Nu stiu cine o sa reuseasca sa te inlocuiasca, nu cred ca va putea cineva… Nu o sa permit la nimeni sa intre acolo unde canva erai tu, doar tu vei mai putea sa intri, pt ca tu sti drumul si cheia inimii mele a ramas la tine. Toti care vor incerca sa ajunga acolo se vor rataci si daca ajunge cineva,poate ajunge numai pana la prag si atat… Nu are cum sa intre nimeni acolo unde canva erai tu, locul acela e al tau, iti apartine.
Iti apartine pentru ca tu ai luptat si cu dragostea pura si sinceritatea ta ai cucerit cheia inimii mele. Dar de ce mi-ai luat-o atunci cand ai plecat, de ce ai plecat si ai inchis usa si ai lasat furtuna in urma ta ? De ce ai permis sa cad din mana ta si sa ma sfaram in bucati, de ce ? De ce ai permis ca norii grei sa cada peste mine ? Eu sper ca intr-o buna zi sa ajunga cineva acolo, macar pana la prag, pentru ca atunci va fi mai usor ca sa ajunga si inauntru, sau poate va veni stapanul si o sa deschida usa care acum este inchisa si cheia e pierduta, e la el, la stapanul inimii mele… Vreau ca din nou intr-o zi sa imi straluceasca ochii asa cum era candva, sa trec prapastia asta, sa trec din intuneric, si sa ajung la capatul tunelului, si sa vad o luminita, pentru ca eu stiu ca dupa orice ploaie apare si soarele… O are o sa iti datorez iarasi tie faptul ca mi-ai facut ochii dinou sa straluceasca, sa vad ca din nou pot fi fericita. Oare cat timp o sa mai treaca pana cand se va termina toata furtuna asta, cand o sa apara soarele, cand o sa fiu si eu din nou fericita ? Parca ai rupt o parte din mine atunci cand ai plecat, mi-ai frant aripile si nu stiu daca voi putea din nou sa zbor… Ma intreb oare in sufletul tau simti la fel ce simt si eu, ma vrei oare inapoi si ma doresti asa cum te doresc eu pe tine ? Inima ta care candva era calda si blanda acum e rece si plina de tristete, stiu ca sunt eu motivul pentru care e asa,dar de ce orgoliul si incapatanarea sa permitem sa invinga. Vreau sa iti inmoi inima,sa iti calci pe orgoliu sa apari la usa mea, privirile sa vorbeasca in locul nostru asa cum era odata,sa ma dezmierzi cu ochii tai adanci si sa imi spui ca ma ierti. Poate ca e doar o idee in mintea mea, un vis care il visez cu ochii deschisi,un vis care stiu ca niciodata nu va deveni reaitate…