iarta-maIartă-mă. Ştiu că vorbele sunt de prisos dar totuşi îţi scriu ca să îmi cer iertare. Ştiu, e numai vina mea şi te rog să nu mă contrazici pentru că am dreptate, eu te-am adus în starea asta. Iartă-mă.

Nici nu ştiu cum să încep… Dacă ai putea să îmi vorbeşti mi-ai spune: „Începe cu începutul” dar nu, eşti mult prea slăbită şi bolnavă ca să îmi vorbeşti. Uite, cu scrisoarea asta îţi trimit nişte bandaje şi nişte medicamente ca să te poţi vindeca mai repede. Dacă vrei te pot bandaja chiar eu, o să am grijă, stai liniştită, nu o să te rănesc sau neglijez aşa cum am făcut-o de obicei. Am vrut să îţi cumpăr şi nişte aracet pentru a te putea reface, lipi, pentru a reveni la forma iniţiala; dar vânzătorul mi-a spus că singurul tip de aracet care este în stare să facă asta este timpul, şi nu e de vânzare. Ţi-am cumpărat şi nişte bomboane de ciocolată, întotdeauna zburdai de fericire atunci când le vedeai. Sper să îţi placă. Nu, nu încerc să îţi cumpăr iertarea cu nişte medicamente sau dulciuri, ştiu că la asta te gândesti acum. Probabil nici nu vei dori să le accepţi dar te rog… fă asta. Nu pentru mine, ci pentru tine; îţi vor prinde bine. Citeste in continuare