Credem ca odata ce am ajuns sa iubim in adevaratul sens al cuvantului marele castig al vietii ar fi sa putem pastra acea iubire. Alta data nu te vei mai intalni cu asa ceva. Sau cel putin asa credem. Ne atasam de idei si credem cu tarie in ele; punem pret pe tot ce inseamna „primul” chiar daca asta nu inseamna tocmai cea mai placuta experienta. Prima dragoste nu se uita, prima iubire, primul sarut. Crezi ca nu mai exista viata dincolo de asta? Te inseli.
Asa cum pentru multiple alte cazuri se intampla si cand vine vorba de dragoste sunt tot felul de mituri. Spre exemplu cel conform caruia avem un suflet pereche. Ai putea sau nu sa crezi asa ceva. De ce doar unul? Te poti completa perfect cu numeroase persoane, doar ca nu le-ai gasit inca. Doar ca nu doresti sa mergi mai departe si te ancorezi in trecut. Nu vom avea o singura iubire daca suntem dispusi sa acceptam asta. Si da, exista viata dupa divort.
Mitul numarul 2 spune ca dragostea adevarata nu moara niciodata. Cum vine asta? Suntem despartiti insa iubirea ramane. Va refaceti viata insa iubirea ramane. Poate un sentiment de atasare insa in orice caz nu exista acel pentru totodeauna. Iubirea se transforma astfel ca pe masura ce te maturizezi ajungi sa „cresti” si sa cultivi iubirea altfel, prin respect si atasare. Si nu este vorba de dragostea cu pulbere roz spulberata, ci realitatea. In plus totul funtioneaza atat timp cat ambele parti merg pe aceeasi lungime de unda.
Dar mitul cu fericirea suprema parca le intrece pe toate. Se spune ca dupa ce cunosti pe acel the one sufletul tau pereche ai castigat fericirea in viata. De fapt fericirea o poti defini in varii feluri; fara compromisuri insa. Nu esti fericita intr-o relatie daca singurul tau gand ce te motiveaza si te face sa ierti este tocmai ideea ca asta trebuie sa fie fericirea. Zau?